simigiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMIGÍU, simigii, s. m. Persoană care face sau vinde simiți, covrigi, plăcinte. – Din
tc. simitçi.simigiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simigíu s. m.,
art. simigíul; pl. simigíi, art. simigíii (-gi-ii)simigiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)simigiu m. cel ce face sau vinde simiți, covrigi, etc.:
simigii cu tablalele lor sferice puse pe cap FIL. [Turc. SIMIDJI].
simigiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMIGÍU, simigii, s. m. Persoană care face sau vinde simiți, covrigi, plăcinte. — Din
tc. simitçi.simigiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)simigíŭ m. (turc.
simitci).
Vest. Covrigar.