simian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMIÁN, simieni, s. m. (La
pl.) Subordin de mamifere primate cu encefalul foarte dezvoltat, orbita separată de cavitatea temporală, o pereche de mamele pectorale și fața expresivă
(Simioidea); (și la
sg.) mamifer care face parte din acest subordin. [
Pr.:
-mi-an] – Din
fr. simien.simian (Dicționar de neologisme, 1986)SIMIÁN, -Ă adj. Referitor la maimuțe; simiesc. //
s.m.pl. Subordin de mamifere primate cuprinzând maimuțele superioare; (
la sg.) animal din acest subordin. [Pron.
-mi-an, pl.
-ieni, -iene. / < fr.
simien, cf. lat.
simius – maimuță].
simian (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMIÁN, -Ă I.
adj. referitor la maimuțe; simiesc. II. s. m. pl. subordin de mamifere primate: maimuțele superioare. (< fr.
simien)
simian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simián (-mi-an) adj. m.,
s. m.,
pl. simiéni (-mi-eni); adj. f. simiánă, pl. simiénesimian (Dicționaru limbii românești, 1939)*simián, -ă adj. (d. lat.
simius, maĭmuță). Relativ la maĭmuță:
specia simiană.simian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMIÁN, simieni, s. m.,
adj. 1. S. m. (La
pl.) Subordin de mamifere primate cu encefalul foarte dezvoltat, orbita separată de cavitatea temporală, o pereche de mamele pectorale și fața expresivă (
Simioidea); (și la
sg.) mamifer care face parte din acest subordin.
2. Care aparține simienilor (
1), referitor la simieni. [
Pr.: -
mi-an] — Din
fr. simien.