silvan - explicat in DEX

silvan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILVÁN, silvani, s. m. Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept protectoare ale pădurilor, imaginate cu o față bestială, cu corpul păros și cu picioare și coarne de țap. – Din lat. silvanus, fr. sylvain.

silvan (Dicționar de neologisme, 1986)
SILVÁN s.m. Geniu al pădurilor la romani, asemănător în multe privințe cu satirii și faunii. [< fr. sylvain, cf. lat. silva – pădure].

silvan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILVÁN s. m. (mit.) geniu al pădurilor, asemănător cu satirii și faunii. (< lat. silvanus, fr. sylvain)

silvan (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)
Silvan = Silvanus.

silvan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silván¹ (compus chimic) s. m.

silvan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silván² (faun) s. m., pl. silváni

silvan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Silvan m. Mit. zeul pădurilor.

silvan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILVÁN, silvani, s. m. Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept protectoare ale pădurilor, imaginate cu o față bestială, cu corpul păros și cu picioare și coame de țap. — Din lat. silvanus, fr. sylvain.