siluì - explicat in DEX

silui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”.

silui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
siluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siluiésc, imperf. 3 sg. siluiá; conj. prez. 3 să siluiáscă

silui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. — Din sl. silovati „a provoca”.

siluì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
siluì v. a viola, a violenta. [V. silă].