silicvă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILÍCVĂ, silicve, s. f. Tip de fruct dehiscent în formă de păstaie, caracteristic plantelor din familia cruciferelor, împărțit în interior printr-o membrană subțire, pe care sunt prinse semințele. [
Var.: (rar)
silícuă s. f.] – Din
lat. siliqua, fr. silique.