siliciere - explicat in DEX

siliciere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILICIÉRE, silicieri, s. f. Operație termochimică de îmbogățire superficială cu siliciu a unor piese de oțel sau de fontă, pentru a le face mai rezistente la coroziune; silicizare. [Pr.: -ci-e-] – Din siliciu.

siliciere (Dicționar de neologisme, 1986)
SILICIÉRE s.f. (Tehn.) Tratament termo-chimic constând în difuzarea siliciului în stratul superficial al unor piese de oțel sau de fontă pentru a le face mai rezistente la coroziune. [Pron. -ci-e-. / < siliciu].

siliciere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILICIÉRE s. f. tratament termochimic constând în difuzarea siliciului în stratul superficial al unor piese de oțel sau de fontă pentru a le face mai rezistente la coroziune. (< siliciu)

siliciere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
siliciére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. siliciérii; pl. siliciéri

siliciere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILICIÉRE, silicieri, s. f. Operație termochimică de îmbogățire superficială cu siliciu a unor piese de oțel sau de fontă, pentru a le face mai rezistente la coroziune; silicizare. [Pr.: -ci-e-] — Din siliciu.