silice - explicat in DEX

silice (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILÍCE s. f. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apă, cu temperatura de topire foarte înaltă, care se găsește în natură în compoziția celor mai multe roci și care se folosește la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. – Din fr. silice, lat. silex, -icis.

silice (Dicționar de neologisme, 1986)
SILÍCE s.f. Nume generic dat diferitelor varietăți de bioxid de siliciu. [Pl. invar. / < fr. silice, cf. lat. silex].

silice (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILÍCE s. f. bioxid de siliciu. (< fr. silice, lat. silex)

silice (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silíce (bioxid de siliciu) s. f., g.-d. art. silícei

silice (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sílice V. silex.

silice (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
silice f. substanță ce formează baza silexului: oxid de siliciu.

silice (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILÍCE s. f. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apă, cu temperatura de topire foarte înaltă, care se găsește în natură în compoziția celor mai multe roci și care se folosește la fabricarea sticlei, a betonului etc.; dioxid de siliciu. — Din fr. silice, lat. silex, -icis.