silhui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILHÚI, -IE, silhui, -ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle;
p. ext. de nepătruns, neumblat, sălbatic. ♦
Fig. (Despre ființe) Cu mișcări dezordonate; zăpăcit, bezmetic, împrăștiat. –
Silhă +
suf. -ui.silhui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)silhuí2,
silhuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se juca, a se alinta.
silhui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silhúi adj. m.,
pl. silhúi; f. sg. și
pl. silhúiesilhui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILHÚI, -ÍE, silhui, -ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle;
p. ext. de nepătruns, neumblat, sălbatic. ♦
Fig. (Despre ființe) Cu mișcări dezordonate; zăpăcit, bezmetic, împrăștiat. —
Silhă +
suf. -ui.silhuĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)silhúĭ, -úĭe adj. (d.
silhă).
Cjb. Codri, munțĭ silhuĭ, codri, munțĭ nepîngarițĭ de om, neumblațĭ. – Și
sî-.