siguripsi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIGURIPSÍ, siguripsésc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri etc.; a pune la adăpost. – Din
sigur.siguripsi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)siguripsí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. siguripsésc, imperf. 3
sg. siguripseá; conj. prez. 3
să siguripseáscăsiguripsi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIGURIPSÍ, siguripsesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
înv.) A (se) asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri etc.; a pune la adăpost. — Din
sigur.