sigmatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIGMÁTIC, -Ă, sigmatici, -ce, adj. Care se caracterizează prin prezența unui sigma. – Din
fr. sigmatique.sigmatic (Dicționar de neologisme, 1986)SIGMÁTIC, -Ă adj. Care se caracterizează prin prezența unei sigma. [< fr.
sigmatique].
sigmatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIGMÁTIC, -Ă I.
adj. (despre forme lingvistice) caracterizat printr-un infix. II. s. f. parte a semioticii care studiază relațiile dintre semn și ceea ce el desemnează, excluzând semnificația lingvistică. (< fr.
sigmatique)
sigmatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sigmátic adj. m.,
pl. sigmátici; f. sigmátică, pl. sigmáticesigmatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIGMÁTIC, -Ă, sigmatici, -ce, adj. Care se caracterizează prin prezența unui sigma. — Din
fr. sigmatique.