sigila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIGILÁ, sigiléz, vb. I.
Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (
2); a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii (
2); a pecetlui. – Din
lat.,
it. sigillare.sigila (Dicționar de neologisme, 1986)SIGILÁ vb. I. tr. A aplica un sigiliu, a pecetlui. [< lat.
sigilare, cf. it.
sigillare].
sigila (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIGILÁ vb. tr. a aplica un sigiliu, a pecetlui. (< lat.
sigillare)
sigila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sigilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sigileázăsigilà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sigilà v. a pecetlui.
sigila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIGILÁ, sigilez, vb. I.
Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (
2); a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii (
2); a pecetlui. —
Din lat.,
it. sigillare.