sieptru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIÉPTRU, sieptre, s. n. (
Reg.) Șerpar de piele (cu care se încing țăranii). [
Pr.:
si-ep-] –
Et. nec.sieptru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)siéptru (
reg.)
(si-ep-) s. n.,
art. siéptrul; pl. siéptresieptru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIÉPTRU, sieptre, s. n. (
Reg.) Șerpar de piele (cu care se încing țăranii). [
Pr.:
si-ep-] —
Et. nec.