sienit - explicat in DEX

sienit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIENÍT s. n. Rocă eruptivă alcătuită din feldspați alcalini și alte minerale, a cărei culoare este un amestec de roșu și verde și care se utilizează ca material de construcție. [Pr.: si-e-] – Din fr. syénite.

sienit (Dicționar de neologisme, 1986)
SIENÍT s.n. Rocă eruptivă granitică, formată mai ales din feldspați fără cuarț. [Pron. si-e-, pl. -te. / < fr. syénite].

sienit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIENÍT s. n. rocă intruzivă granitică, din feldspați, hornblendă, augit și biotit. (< fr. syénite)

sienit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sienít (si-e-) s. n., (feluri) pl. sieníte

sienit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sienít n., pl. e și urĭ (vgr. lat. syenites, de la numele orașului Syena din Egipt). Min. O rocă neutră primitivă care e un fel de granit orĭ cŭart.

sienit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sienit n. granit din Syena.

sienit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIENÍT, (2) sienite, s. n. 1. Rocă eruptivă alcătuită din feldspați alcalini și alte minerale, a cărei culoare este un amestec de roșu și verde și care se folosește ca material de construcție. 2. Varietate de sienit (1). [Pr.: si-e-] — Din fr. syénite.