sforișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SFORIȘOÁRĂ,sforișoare, s. f. Sforicică. – Sfoară + suf. -ișoară.
sforișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sforișoáră s. f., g.-d. art. sforișoárei; pl. sforișoáre
sforișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SFORIȘOÁRĂ,sforișoare, s. f. Sforicică. — Sfoară + suf. -ișoară.