sforar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFORÁR, sforari, s. m. Meseriaș care face sfori. ♦
Fig. Persoană abilă în uneltiri și aranjamente ascunse, persoană care umblă cu intrigi. –
Sfoară +
suf. -ar.sforar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sforar, sforari s. m. 1. intrigant
2. (peior.) om politic
sforar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sforár s. m.,
pl. sforárisforar (Dicționaru limbii românești, 1939)sforár m. Lucrător de sforĭ, de funiĭ.
Fig. Fam. Trăgător de sforĭ, intrigant.
sforar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFORÁR, sforari, s. m. Meseriaș care face sfori. ♦
Fig. Persoană abilă în uneltiri și aranjamente ascunse, persoană care umblă cu intrigi. —
Sfoară +
suf. -
ar.