forăi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)forăí (-ăésc, forăít), vb. – A sforăi. Creație expresivă,
cf. hor. – Numeroase
var.:
forcăi, cf. horcăi; forcoti (a fluiera);
sforăi (după Cihac, II, 340, din
sl. svara „tumult”);
sforcăi; (s)fornăi; fîrnîi; cf. și
sfîrîi. Der. (s)forăială, s. f. (acțiunea de a sforăi);
(s)forăilă, s. m. (poreclă dată celui care sforăie);
sforăitor, adj. (zgomotos, vanitos).