sfită - explicat in DEX

sfită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFÍTĂ, sfite, s. f. Veșmânt preoțesc larg și fără mâneci, care se poartă în timpul slujbei peste celelalte haine. – Din sl. svita.

sfită (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sfítă (-te), s. f. – Ornament la hainele preoțești. Sl. svita (Tiktin). Sec. XVIII.

sfită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfítă s. f., g.-d. art. sfítei; pl. sfíte

sfită (Dicționaru limbii românești, 1939)
sfítă f. pl. e (vsl. svita). Vechĭ. Felon, veșmînt.

sfită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfită f. felon. [Vechiu-rom. svită = slav. SVITA, veșmânt].

sfită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFÍTĂ, sfite, s. f. Veșmânt preoțesc larg și fără mâneci, care se poartă în timpul slujbei peste celelalte haine. — Din sl. svita.