sfinx - explicat in DEX

sfinx (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFINX, sfincși, s. m. I. Monstru fabulos din mitologia antică (greacă și egipteană), cu corp de leu, cu cap de om și cu aripi de vultur; monument arhitectonic de piatră înfățișând acest animal. ♦ Fig. Personaj enigmatic. II. Nume dat mai multor specii de fluturi mari, care zboară în timpul serii și noaptea. – Din fr., lat. sphinx.

sfinx (Dicționar de neologisme, 1986)
SFINX s.m. I. Animal fabulos din mitologia greacă și egipteană, cu cap de femeie, corp de leu și aripi de vultur; statuie înfățișând acest animal. ♦ (Fig.) Personaj enigmatic, om greu de înțeles. II. Fluture mare care zboară în timpul serii și noaptea. [Pl. -ncși, -nxi. / < fr., lat., gr. sphinx].

sfinx (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SFÍNX s. m. I. monstru înaripat din mitologia greacă și egipteană, cu corp de leu și cap de femeie. ◊ (fig.) personaj enigmatic. II. fluture mare nocturn. (< fr., lat., gr. sphinx)

sfinx (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)
Sfinx = Sphinx.

sfinx (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfinx s. m., pl. sfincși

sfinx (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sfinx m., pl. cșĭ (vgr. sphigx fem.) Mit. Un monstru fabulos cu cap de femeĭe, cu trup de leŭ și aripĭ de vultur (El lĭ punea pe drumețĭ să ghicească ceva și, dacă nu ghiceaŭ, îi ucidea. Edip a ghicit și l-a ucis). Figură care reprezentă un sfinx (lucru des la Egiptenĭ): Sfinxu de la Gizeh. Fig. Om ascuns și impenterabil. Om care pune probleme grele. Zool. Un fel de fluture de noapte.

sfinx (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfinx m. 1. Mit. monstru fabulos cu cap de femeie, corp de leu și aripi de vultur; el punea enigme drumeților și ucidea pe cei ce nu le puteau ghici; Edip însă ghici enigma și răpuse monstrul; 2. figură de sfinx: sfinxii sunt foarte numeroși printre monumentele egiptene; 3. fig. ființă misterioasă, lucru ascuns: sfinx pătruns de 'nțeles EM.; 4. Zool. specie de fluturi.

sfinx (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFINX, sfincși, s. m. I. (în mitologia greacă) Personaj feminin malefic (leoaică înaripată cu cap și tors de femeie) care, stând la marginea drumurilor, le cerea trecătorilor să dezlege o enigmă sau o ghicitoare, ucigându-i pe cei care nu știau răspunsul; (în Egiptul Antic) monstru fabulos, cu corp de leu și cap de om, care întruchipa puterea regală; monument arhitectonic de piatră înfățișând acest animal. ♦ Fig. Personaj enigmatic. II. Nume dat mai multor specii de fluturi mari, care zboară în timpul serii și noaptea. — Din fr., lat. sphinx.