sfinți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFINȚÍ, sfințesc, vb. IV.
1. Tranz. (
Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica.
2. Tranz. (
Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru.
3. Tranz. A târnosi (o biserică).
4. Tranz. (
Pop.) A hirotonisi un preot.
5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi.
6. Refl. (
Reg.) A face ce vrea.
Nu se sfințește el cu mine. – Din
sl. sventiti.