sfințișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFINȚIȘÓR, sfințișori, s. m. 1. (
Ir.) Diminutiv al lui
sfânt (
II 2).
2. (
Reg.; la
pl.) Mucenici (
2). –
Sfânt +
suf. -ișor.sfințișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfințișór s. m.,
pl. sfințișórisfințișor (Dicționaru limbii românești, 1939)sfințișór m. (dim. d.
sfînt).
Est. Mucenic (un fel de covrig).
sfințișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFINȚIȘÓR, sfințișori, s. m. 1. (
Ir.) Diminutiv al lui sfânt (
II 2).
2. (
Reg.; la
pl.) Mucenici (
2). —
Sfânt +
suf. -
ișor.