sfeteriseală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SFETERISEÁLĂ,sfeteriseli, s. f. (Fam.) Faptul de a sfeterisi. – Sfeterisi + suf. -eală.
sfeteriseală(Dicționar de argou al limbii române, 2007) sfeteriseală,sfeteriseli s. f. furt mărunt
sfeteriseală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sfeteriseálă (înv.) s. f., g.-d. art. sfeterisélii; pl. sfeteriséli
sfeteriseală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SFETERISEÁLĂ,sfeteriseli, s. f. (Fam.) Faptul de a sfeterisi. — Sfeterisi + suf. -eală.