sfeterisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFETERISÍ, sfeterisesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A sustrage, a-și însuși ceva prin mijloace incorecte; a șterpeli. – Din
ngr. sfeterízome.sfeterisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sfeterisí (-sésc, -ít), vb. – A șterpeli.
Ngr. σφετερίζομαι (Tiktin; Gáldi 250). –
Der. sfeteriseală, s. f. (delapidare).
sfeterisi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sfeterisi, sfeterisesc v. t. a fura lucruri de mică valoare
sfeterisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfeterisí (a ~) (
înv.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sfeterisésc, imperf. 3
sg. sfeteriseá; conj. prez. 3
să sfeteriseáscăsfeterisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFETERISÍ, sfeterisesc, vb. IV.
Tranz. (
înv. și
fam.) A sustrage, a-și însuși ceva prin mijloace incorecte; a șterpeli. — Din
ngr. sfeterízome.sfeterisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfeterisì v. a fura bani publici. [Gr. mod.].