sfeterisì - explicat in DEX

sfeterisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFETERISÍ, sfeterisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A sustrage, a-și însuși ceva prin mijloace incorecte; a șterpeli. – Din ngr. sfeterízome.

sfeterisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sfeterisí (-sésc, -ít), vb. – A șterpeli. Ngr. σφετερίζομαι (Tiktin; Gáldi 250). – Der. sfeteriseală, s. f. (delapidare).

sfeterisi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
sfeterisi, sfeterisesc v. t. a fura lucruri de mică valoare

sfeterisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sfeterisí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfeterisésc, imperf. 3 sg. sfeteriseá; conj. prez. 3 să sfeteriseáscă

sfeterisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFETERISÍ, sfeterisesc, vb. IV. Tranz. (înv. și fam.) A sustrage, a-și însuși ceva prin mijloace incorecte; a șterpeli. — Din ngr. sfeterízome.

sfeterisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfeterisì v. a fura bani publici. [Gr. mod.].