sfeti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFETÍ, sfetesc, vb. IV. (
Înv.)
1. Refl. și
tranz. A (se) arăta, a (se) ivi.
2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊
Expr. (Mai ales în construcții negative)
A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din
sl. svĕtiti.sfeti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sfetí (-tésc, -ít), vb. –
1. A lămuri, a descoperi, a clarifica. –
2. (
Refl.) A se întrezări, a se întrevedea. –
Var. sfiti. Megl. sfités, sfitiri „a lumina”.
Sl. svĕtiti, svitĕti (Miklosich,
Lexicon, 830; Cihac, II, 337). –
Der. șfeșnic (
var. înv. sveș(t)nic),
s. n. (suport de lumînări;
Olt., ram), din
sl. svĕtilĭnikŭ, svĕštĭnikŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 44);
sfeșnicar, s. m. (copac rămuros);
sfetilnă, s. f. (
înv., cînt liturgic), din
sl. svĕtilĭna, trad. a
gr. φωταγωγιϰόν (Tiktin).
sfeti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfetí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sfetésc, imperf. 3
sg. sfeteá; conj. prez. 3
să sfeteáscăsfetì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfetì v.
1. a da o taină pe față:
îi s’a părut că s´a sfetit viitorul GHICA;
2. a descoperi înșelătoria (în jocul de cărți). [Slav. SVIETITI, a ieși la lumină].
sfeti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFETÍ, sfetesc, vb. IV. (
înv.)
1. Refl. și
tranz. A (se) arăta, a (se) ivi.
2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊
Expr. (Mai ales în construcții negative)
A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). — Din
sl. svĕtiti.