sfertuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SFERTULÉȚ,sfertulețe, s. n. Sfertișor. – Sfert + suf. -uleț.
sfertuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sfertuléț s. n., pl. sfertuléțe
sfertuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SFERTULÉȚ,sfertulețe, s. n. Sfertișor. — Sfert + suf. -uleț.