sfert (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru părți egale în care se poate împărți un întreg; a patra parte dintr-un întreg; fîrtai. ◊
Loc. adv. Pe sfert (sau
pe trei sferturi) = (cam) cât a patra parte (sau cât trei părți) din întreg. ◊
Expr. Trei sferturi = poziție a capului intermediară între poziția din față și cea din profil.
2. (
Înv.) Dare în bani reprezentând a patra parte din bir și plătibilă de patru ori pe an. [
Var.: (
reg.)
șfert s. n.] – Din
sl. četvrŭtŭ.sfert (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sfert (-turi), s. n. –
1. A patra parte, pătrime. –
2. Dare stabilită în 1739 și plătibilă în 4
sferturi; în realitate a fost mărită la 5 în 1741 și la 6 în 1774. –
Var. Mold. șfert. Sl. četvrŭtŭ (CIhac, II, 387),
cf. ciosvîrtă. –
Der. sfîrteca (
var. sferteca, sfîrtica, sfărtica),
vb. (a sfîșia, a rupe în bucăți), pentru a cărui
comp. cf. sp. descuartizar (după Candrea, din
lat. *
exfractĭcāre).
sfert (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sfert, sferturi s. n. (tox.) doză obișnuită de heroină vândută pe stradă (
aproximativ 0,25 grame).
sfert (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfert s. n.,
pl. sférturisfert (Dicționaru limbii românești, 1939)sfert (vest) și
sfert (est) n., pl.
urĭ (vsl.
četvrŭtŭ, sfert [d.
četverŭ, patru]; rut.
čvertĭ, de unde s’a făcut
cĭfert (cum se scria în vechime], apoĭ
șfert, apoĭ
sfert; rus.
četvert, četverĭt. V.
sfîrtic, cĭocîrtesc, cîozvirtă, fîrtaĭ și
ferdelă). Pătrar, a patra parte:
un sfert de ceas, de chilogram, de pîne. Un bir care se plătea odinioară pe un sfert de an și ajuns pe urmă ilimitat (pînă la 12 sferturĭ pe an). Fîșie mare de ogor.
sfert (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfert n.
1. a patra parte dintr´un tot:
un sfert de ceas; 2. od. dare plătită la început trimestrial și ajunsă apoi ilimitată (până la 12 sferturi pe an);
3. fășie mare de pământ. [Vechiu-rom. și Mold.
cifert, șfert = slav. ČETVERTŬ].
sfert (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFERT, sferturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele patru părți egale în care se poate împărți un întreg; a patra parte dintr-un întreg; fârtai. ◊
Loc. adv. Pe sfert (sau
pe trei sferturi) = (cam) cât a patra parte (sau cât trei părți) din întreg. ◊
Expr. Trei sferturi = poziție a capului intermediară între poziția din față și cea din profil.
2. (
înv.) Dare în bani reprezentând a patra parte din bir, care era plătită de patru ori pe an. [
Var.: (
reg.)
șfert s. n.] — Din
sl. četvrŭtŭ.