sferometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFEROMÉTRU, sferometre, s. n. Instrument de forma unui trepied cu un șurub central, folosit pentru măsurarea grosimilor mici sau a curburii suprafețelor sferice. – Din
fr. sphéromètre.sferometru (Dicționar de neologisme, 1986)SFEROMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea curburii suprafețelor sferice. [< fr.
sphéromètre, cf. gr.
sphaira – sferă,
metron – măsură].
sferometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)SFEROMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea curburii suprafețelor sferice sau a grosimii pieselor mici. (< fr.
sphéromètre)
sferometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sferométru (-me-tru) s. n.,
art. sferométrul; pl. sferométresferometru (Dicționaru limbii românești, 1939)*sferométru n., pl.
e (d.
sferă și
metru). Instrument de măsurat curbura suprafețelor sferice.
sferometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFEROMÉTRU, sferometre, s. n. Instrument de forma unui trepied cu un șurub central, folosit pentru măsurarea grosimilor mici sau a curburii suprafețelor sferice. — Din
fr. sphéromètre.