sfertișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SFERTIȘÓR,sfertișoare, s. n. Diminutiv al lui sfert; sfertuleț. – Sfert + suf. -ișor.
sfertișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sfertișór s. n., pl. sfertișoáre
sfertișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SFERTIȘÓR,sfertișoare, s. n. Diminutiv al lui sfert; sfertuleț. — Sfert + suf. -ișor.