sfâșietor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFÂȘIETÓR, -OÁRE, sfâșietori, -oare, adj. Care sfâșie, care rupe în bucăți. ♦
Fig. Foarte trist; dureros, jalnic. [
Pr.:
-și-e-. –
Var.:
sfâșiitór, -oáre adj.] –
Sfâșia +
suf. -tor.