sfarogit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFAROGÍT, -Ă, sfarogiți, -te, adj. (
Pop.) Făcut sfarog, scorojit. –
V. sfarogi.sfarogit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfarogit a. Mold.
1. copt înnăbușit;
2. fig. uscat, sfrijit:
un biciu și o șea colbăite, sfarogite CR.
sfarogit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFAROGÍT, -Ă, sfarogiți, -te, adj. (
Pop.) Făcut sfarog, scorojit. —
V. sfarogi.