sfarogi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV.
Refl. (
Pop.) A se face sfarog, a se scoroji. – Din
sfarog.sfarogi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sfarogí (a se ~) (
pop.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se sfarogéște, imperf. 3
sg. se sfarogeá; conj. prez. 3
să se sfarogeáscăsfarogi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFAROGÍ, sfarogesc, vb. IV.
Refl. (
Pop.) A se face sfarog, a se scoroji. — Din
sfarog.