sfarog - explicat in DEX

sfarog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFARÓG s. n. (Pop.) Lucru uscat, întărit din cauza căldurii sau a vechimii. – Sfară + suf. -og.

sfarog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!sfaróg (pop.) s. n., pl. sfaroguri

sfarog (Dicționaru limbii românești, 1939)
sfaróg n., pl. inuz. urĭ și oage (vsl. tvarogŭ, brînză, d. tvarŭ, lucru, lucrare, tvoriti, a face; rus. tvaróg, bot de lapte închegat, infl. de svaritĭ, a răsferbe. V. tăvăragă și zăvor. Cp. cu it. formaggio, fr. fromage, brînză, lat. pop. caseus formaticus, adică „caș format cu mîna„, și cu rom. brînză). Mold. Munt. Ceva foarte uscat, ca: o pîne veche, o friptură uitată’n cuptor, e pele bătută de soare ș.a.: brazde uscate sfarog (CL. 1924, 187). — Și -óc (Tec.) și sforóg (Meh.). V. crint, stur, fachie, coroagă.

sfarog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sfarog a. și adv. Mold. tare uscat, se zice de friptura care se coace înnăbușit: friptura se face sfarog. [V. sfară].

sfarog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFARÓG, sfaroguri, s. n. (Pop.) Lucru uscat, întărit din cauza căldurii sau a vechimii. — Sfară + suf. -og.