sfaiog (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sfaióg,
sfaiógi, s.m. (reg.) molia-zidurilor.
sfaĭog (Dicționaru limbii românești, 1939)sfaĭóg și
faĭóg m. (V.
sfoĭag). Pl.
Munt. est. Vermușorĭ care se fac în fructe uscate, făină, pîne, brînză ș.a. și care fac un fel de gunoĭ mărunțel ca grisa. — în vest
molețĭ. V.
surdumaș.