sezină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEZÍNĂ, sezine, s. f. Posesiune de drept a bunurilor succesorale, în temeiul căreia anumiți moștenitori sunt îndreptățiți să perceapă uzufruct și să exercite dreptul la acțiune privitoare la aceste bunuri încă de la deschiderea succesiunii. – Din
fr. saisine.sezină (Dicționar de neologisme, 1986)SEZÍNĂ s.f. (
Jur.) Drept de luare imediată în posesiune a unei moșteniri legale, fără autorizația prealabilă a justiției. [< fr.
saisine].
sezină (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEZÍNĂ s. f. (jur.) drept de luare imediată în posesiune a unei moșteniri legale, fără autorizația prealabilă a justiției. (< fr.
saisine)
sezină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sezínă s. f.,
g.-d. art. sezínei; pl. sezínesezină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEZÍNĂ, sezine, s. f. Posesiune de drept a bunurilor succesorale, în temeiul căreia anumiți moștenitori sunt îndreptățiți să perceapă uzufruct și să exercite dreptul la acțiune privitoare la aceste bunuri încă de la deschiderea succesiunii. — Din
fr. saisine.