sezinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEZINÁR, -Ă, sezinari, -e, adj. (În sintagma)
Moștenitor sezinar = moștenitor care se bucură de sezină. –
Sezină +
suf. -ar.sezinar (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEZINÁR, -Ă adj. moștenitor ~ = moștenitor care se bucură de sezină. (< sezină + -ar)
sezinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sezinár adj. m.,
pl. sezinári; f. sezináră, pl. sezináresezinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEZINÁR, -Ă, sezinari, -e, adj. (în sintagma)
Moștenitor sezinar = moștenitor care se bucură de sezină. —
Sezină +
suf. -ar.