șezător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEZĂTÓR, -OÁRE, șezători, -oare, adj.,
s. f. 1. Adj. (
Înv.) Care are domiciliul într-un loc, care locuiește în...
2. S. f. Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanții lucrează și totodată petrec, spunând povești, glume, ghicitori. ♦ Reuniune literară. –
Ședea +
suf. -ător.