sesizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SESIZÁRE, sesizări, s. f. Acțiunea de
a (se) sesiza și rezultatul ei; pricepere, înțelegere; (
concr.) încunoștințare, aviz. –
V. sesiza.sesizare (Dicționar de neologisme, 1986)SESIZÁRE s.f. Acțiunea de a sesiza și rezultatul ei. [Var.
sezisare s.f. / <
sesiza].
sesizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)SESIZÁRE s. f. acțiunea de a sesiza; încunoștiințare, aviz. (< sesiza)
sesizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sesizáre s. f.,
g.-d. art. sesizắrii; pl. sesizắrisesizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SESIZÁRE, sesizări, s. f. Acțiunea de
a (se) sesiza și rezultatul ei; pricepere, înțelegere; (
concr.) încunoștințare, aviz. —
V. sesiza.