sesizor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SESIZÓR, sesizoare, s. n. Organ principal al unui regulator sau al unui aparat de măsură, care sesizează o anumită mărime în forma ei inițială pentru a fi transformată apoi într-o formă convenabilă. –
Sesiza +
suf. -or.sesizor (Dicționar de neologisme, 1986)SESIZÓR s.n. Element al unui mecanism care sesizează o anumită mărime. [<
sesiza].
sesizor (Marele dicționar de neologisme, 2000)SESIZÓR s. n. element al unui regulator sau aparat de măsură care sesizează o anumită mărime. (< sesiza + -or)
sesizor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sesizór s. n.,
pl. sesizoáresesizor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SESIZÓR, sesizoare, s. n. Organ principal al unui regulator sau al unui aparat de măsură, care sesizează o anumită mărime în forma ei inițială pentru a fi transformată apoi într-o formă convenabilă. —
Sesiza +
suf. -
or.