sertiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERTIZÁ, sertizez, vb. I.
Tranz. 1. A fixa o piatră prețioasă sau ornamentală în montură metalică prin îndoirea marginilor monturii.
2. A asambla, a fixa două piese tubulare prin îndoirea pereților la capătul uneia dintre ele. – După
fr. sertir.sertiza (Dicționar de neologisme, 1986)SERTIZÁ vb. I. tr. A reduce secțiunea la capătul unei piese tubulare prin deformarea plastică a pereților ei. ♦ A fixa proiectilul în tubul cartușului. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o montură. [Cf. fr.
sertir].
sertiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERTIZÁ vb. tr. 1. a asambla, a fixa două piese tubulare prin deformarea plastică a pereților la capătul uneia dintre ele. ◊ a fixa proiectilul în tubul cartușului. 2. a fixa o piatră prețioasă sau ornamentală într-o montură metalică prin îndoirea marginilor monturii. (după fr.
sertir)
sertiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sertizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sertizeázăsertiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERTIZÁ, sertizez, vb. I.
Tranz. 1. A fixa o piatră prețioasă sau ornamentală în montură metalică prin îndoirea marginilor monturii.
2. A asambla, a fixa două piese tubulare prin îndoirea pereților la capătul uneia dintre ele. — După
fr. sertir.