sertar - explicat in DEX

sertar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SERTÁR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. 2. Organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui; vană. [Var.: saltár s. n.] – Din ngr. sirtári.

sertar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sertár (-re), s. n. – Cutie, parte a unei mobile care se trage afară. – Var. sărtar, săltar. Mr. sirtare. Ngr. συράτί (Cihac, II, 694; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Graur, BL, V, 77).

sertar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
sertar, sertare s. n. (intl.)buzunar.

sertar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sertár s. n., pl. sertáre

sertar (Dicționaru limbii românești, 1939)
sertár n., pl. e (ngr. syrtárí). Munt. Cutie fără capac care se trage și se împinge la o masă orĭ la un dulap: scrinu e o mobilă compusă din 3-4 sertare marĭ. — În Munt. maĭ des cutie. În Mold. saltar, maĭ vechĭ săltar (ca tulbure din turbure și talhar din tîlhar). V. cecmegea și tronecĭ.

sertar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sertar n. cutioară de dulap sau de masă ce se trage afară cu un buton sau cheie. [Gr. mod. SYRTÁRI (devenit, prin etimologie populară, săltar, adică cutie ce saltă trăgând´o)].

sertar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SERTÁR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară. 2. Organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor. ♦ Element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui; vană. [Var.: saltár s. n.] — Din ngr. sirtári.