sertaferta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÉRTA-FÉRTA adv. (Grecism
înv.) De colo până colo, încoace și încolo, fără rost. – Din
ngr. sírta-férta.sertaferta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sérta-férta adv. – De colo pînă colo, fără rost.
Ngr. σύρτα-φέρτα (Tiktin; Horváth,
Archivum Europae centro-orient., IV, 336; Gáldi 249),
cf. tc. serta-ferta (Popescu-Ciocănel 41).
sertaferta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sérta-férta (
înv.)
adv.sertaferta (Dicționaru limbii românești, 1939)sérta-férta adv. (ngr.
sýrta férta, dus și venit repetat).
Munt. Du-te vino, fîța-fîța:
ce tot serta-ferta pe aicĭ, măĭ copiĭ ?sertaferta (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)serta-ferta adv. de colo până colo:
gângănii serta-ferta ’mi sbârnăiau la soare ISP. ║ n. dus și întors continuu:
acele serta-ferta pe dinaintea casei ISP. [Gr. mod. SYRTA FÉRTA, alergări în sus și jos].
sertaferta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÉRTA-FÉRTA adv. (
înv.) De colo până colo, încoace și încolo, fără rost. — Din
ngr. sírta-férta.