șerpușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘERPUȘÓR, șerpușori, s. m. Plantă erbacee cu ramuri drepte, cu tulpina târâtoare, cu frunze mici, înguste, păroase și ascuțite, dispuse în formă de evantai
(Lycopodium complanatum). –
Șarpe +
suf. -ușor.