serpentină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERPENTÍNĂ1, serpentine, s. f. 1. Traseu șerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu;
p. ext. drum cotit, șerpuit.
2. Fâșie lungă și îngustă de hârtie colorată, înfășurată strâns, care, aruncată la distanță, se desfășoară în spirală și care se folosește ca mijloc de amuzament la petreceri.
3. Tub (sau țeavă) de metal sau de sticlă îndoit în formă de spirală sau de elice și folosit ca schimbător de căldură. – Din
fr. serpentin.serpentină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERPENTÍNĂ2 s. f. v. serpentin.serpentină (Dicționar de neologisme, 1986)SERPENTÍNĂ s.f. 1. Traseu șerpuit cu cotituri dese al unui drum dintr-o regiune de munte.
2. Fâșie îngustă de hârtie colorată, care se desfășoară în spirală când este aruncată la distanță.
3. Tub sau țeavă îndoită în formă de spirală, de elice etc. și folosită ca schimbător de căldură.
4. V.
serpentin. [< fr.
serpentin, serpentine, cf. germ.
Serpentine < lat.
serpens – șarpe].
serpentină (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERPENTÍNĂ s. f. 1. traseu șerpuit al unui drum în pantă. 2. fâșie îngustă de hârtie colorată, care se desfășoară în spirală când este aruncată la distanță. 3. tub îndoit în formă de spirală, de elice etc., ca schimbător sau radiator de căldură. (< fr.
serpentin, germ.
Serpentine)
serpentină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)serpentínă (drum, fâșie de hârtie, tub)
s. f.,
g.-d. art. serpentínei; pl. serpentíneserpentină (Dicționaru limbii românești, 1939)*serpentínă f., pl.
e (fr.
serpentine, d. lat
serpentinus, -ina, de șarpe).
Min. O peatră fină verde Închisă, une-orĭ pătată cu galben, ca pelea de șarpe (E un silicat de magneziŭ saŭ fer (2SiO
2,3 Mg(Fe)O+2H
2O) Panglică de hîrtie care se desfășoară ca să se amuzeze lumea la sărbărĭ.
serpentină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)serpentină f.
1. rocă verde sau pătată cu colori;
2. piatră fină și pestrițată ca pielea șarpelui:
ceașcă de serpentină; 3. drum serpentin.
serpentină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERPENTÍNĂ1, serpentine, s. f. 1. Traseu șerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu;
p. ext. drum cotit, șerpuit.
2. Fâșie lungă și îngustă de hârtie colorată, înfășurată strâns, care, aruncată la distanță, se desfășoară în spirală și care se folosește ca mijloc de amuzament la petreceri.
3. Tub (sau țeavă) de metal sau de sticlă îndoit în formă de spirală sau de elice și folosit ca schimbător de căldură. — Din
fr. serpentin.serpentină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERPENTÍNĂ2 s. f. v. serpentin.