serpentin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERPENTÍN s. n. Mineral cu varietăți de diferite culori, rezultat prin hidroliza silicatului de magneziu. [
Var.:
serpentínă s. f.] – Din
fr. serpentine, germ. Serpentine.serpentin (Dicționar de neologisme, 1986)SERPENTÍN s.n. Silicat natural de magneziu, de culoare galbenă-verde. [Var.
serpentină s.f. / < fr.
serpentine]
serpentin (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERPENTÍN s. n. silicat natural hidratat de magneziu, prin alterarea olivinei. (< fr.
serpentine, germ.
Serpentin)
serpentin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)serpentín (mineral)
s. n.serpentin (Dicționaru limbii românești, 1939)*serpentín n., pl.
e (fr.
serpentin, d. lat.
serpentinus, de șarpe). Țeava răsucită In care se condensează aburu din alambic și din care se scurge apa destilată. V.
trîmnic.serpentin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)serpentin n. țeava alambicului în spirală și băgată în apă rece spre a condensa produsul distilațiunii.
serpentin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERPENTÍN s. n. Mineral cu varietăți de diferite culori, rezultat prin hidroliza silicatului de magneziu. [
Var.:
serpentínă s. f.] — Din
fr. serpentine, germ. Serpentine.