serpent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERPÉNT, serpente, s. n. Instrument de suflat din
sec. XVI, cu tonalitate gravă, înlocuit ulterior de tubă. – Din
fr.,
engl. serpent.serpent (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERPÉNT s. n. instrument muzical de suflat, cu registru grav, care a fost înlocuit de tubă. (< fr., engl.
serpent)
serpent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERPÉNT, serpente, s. n. Instrument de suflat din
sec. XVI, cu tonalitate gravă, înlocuit ulterior de tubă. — Din
fr.,
engl. serpent.