seriator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERIATÓR, -OÁRE, seriatori, -oare, s. m. și
f. (Rar) Persoană care seriază, care clasează pe grupe, pe serii. [
Pr.:
-ri-a-] –
Seria +
suf. -tor.seriator (Dicționar de neologisme, 1986)SERIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care seriază. [Pron.
-ri-a-. / <
seria +
-tor].
seriator (Marele dicționar de neologisme, 2000)SERIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care seriază. (< seria + -tor)
seriator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)seriatór (-ri-a-) s. m.,
pl. seriatóriseriator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERIATÓR, -OÁRE, seriatori, -oare, s. m. și
f. (Rar) Persoană care seriază, care clasează pe grupe, pe serii. [
Pr.: -
ri-a-] —
Seria +
suf. -
tor.