seraschier - explicat in DEX

seraschier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SERASCHIÉR, seraschieri, s. m. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschír s. m.] – Din tc. serasker.

seraschier (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
seraschiér (-ri), s. m. – Comandant general. – Var. serascher. Mr. seraschier. Tc. (per.) serasker (Șeineanu, III, 107; Lokotsch 1847), cf. ngr. σερασϰέρι, alb., pol. seraskier, sb. serasker. – Sec. XVIII, înv. – Der. serascherlic, s. n. (înv., comandă), din tc. seraskerlik.

seraschier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
seraschiér (-chier) s. m., pl. seraschiéri

seraschier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
seraschier m. 1. od. generalisimul oștirii turcești; 2. azi, ministru de răsboiu, în Turcia. [Turc. SERASKER (din SER, cap, și ASKER, oștire)].

seraschier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SERASCHIÉR, seraschieri, s. m. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschír s. m.] — Din tc. serasker.