serafimic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SERAFÍMIC, -Ă,serafimici, -ce, adj. (Rar) Serafic. – Serafim + suf. -ic.
serafimic(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) serafímic (rar) adj. m., pl. serafímici; f. serafímică, pl. serafímice
serafimic(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SERAFÍMIC, -Ă,serafimici, -ce, adj. (Rar) Serafic. — Serafim + suf. -ic.