serai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SERÁI, seraiuri, s. n. 1. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci;
p. restr. apartament destinat cadânelor într-un palat turcesc. ♦
P. gener. Palat.
2. (
Reg.) Șură, șopron. ♦ Cămară, hambar. [
Var.:
sarái s. n.] – Din
tc. saray, seray.serai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)serái s. n.,
pl. seráiuriseraĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)seráĭ V.
saraĭ.serai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SERÁI, seraiuri, s. n. 1. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci;
p. restr. apartament destinat cadânelor într-un palat turcesc. ♦
P. gener. Palat.
2. (
Reg.) Șură, șopron. ♦ Cămară, hambar. [
Var.:
sarái s. n.] — Din
tc. saray, seray.