septimă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÉPTIMĂ1, septime, s. f. Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând șapte note consecutive; treapta a șaptea de la o treaptă dată. – Din
germ. Septime, it. settima.septimă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÉPTIMĂ2, septime, s. f. Una dintre pozițiile de apărare la scrimă. – Din
fr. septime.septimă (Dicționar de neologisme, 1986)SÉPTIMĂ1 s.f. (
Muz.) Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând șapte note consecutive; treapta a șaptea de la o treaptă dată. [< lat.
septima, cf. fr.
septième].
septimă (Dicționar de neologisme, 1986)SÉPTIMĂ2 s.f. Una dintre pozițiile de apărare la scrimă. [< fr.
septime].
septimă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÉPTIMĂ1 s. f. (muz.) interval de șapte trepte; treapta a șaptea de la o treaptă dată. (< germ.
Septime, it.
settima)
septimă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÉPTIMĂ2 s. f. a șaptea poziție de apărare la scrimă. (< fr.
septime)
septimă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)séptimă s. f.,
g.-d. art. séptimei; pl. séptimeseptimă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÉPTIMĂ1, septime, s. f. Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând șapte note consecutive; treapta a șaptea de la o treaptă dată. — Din
germ. Septime, it. settima.septimă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÉPTIMĂ2, septime, s. f. Una dintre pozițiile de apărare la scrimă. — Din
fr. septime.